3*

Noiembrie 1, 2009

Niciodata camera nu mi se paruse mai intunecata la ora aceea.Era cam 3 jumatate. Incepui sa ma dezbrac cu miscari lente, imi alesai un pulover gros si foarte colorat in care ma imbracai cu mare greutate. Imi pregatii apoi un ceai si ma asezai jos, langa pat.Toate acestea se intamplara in reluare, mainile mele se miscau automat, ca si cum ar fi avut o memorie proprie.Mintea mea era ocupata cu altceva. Nu era asta o noutate, adesea mi se intampla sa nu inregistrez ceea ce se intampla in jurul meu, sa fiu absenta cu totul si abia apoi sa ma dezmeticesc fara sa reusesc sa imi aduc aminte nimic din ce se intamplase cu mine cateva minute sau secunde in urma.Cateodata treceau astfel zile intregi, in care eram prezenta doar cu trupul, care actiona ca un mecanism programat.

De data asta cred ca ramasesem blocata, exista un punct in care functiile mele cerebrale incetasera sa mai comunice cu exteriorul.Ceea ce faceam acum, faptul ca imi puteam intinde mainile, totul parea ca vine dintr-o memorie a membrelor si nu dintr-o  conexiune din creierul meu.Acest moment in care incetasem sa mai coexist cu ceea ce se afla in jurul meu…acest moment fatal…

Imi veneau in minte acei ochi mari si intunecati si deodata ma cuprinse un fior rece. Avui presentimentul ca, din momentul in care ochii mei se intalnisera cu aceia, viata mea se schimbase complet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: